Ehe, a trecut un an si ceva de cand ziceam ca am ceva de scris. chiar aveam, dar nu sunt singurul personaj din poveste, asa ca pana o sa fac un basm prin care sa pot spune toata povestea, las la o parte.
S-au intamplat multe in anul care a trecut. bine, in fiecare an se petrec multe lucruri, dar in viata mea pot sa zic ca am avut parte de experiente unice si, sper, irepetabile.
Mi-e somn, dar important e, ca de-asta am inceput sa scriu, ca am luat TOAAAATEEEEEEE examenele, cu tot cu numeroasele mele restante. si unde e un loc mai potrivit sa ma laud, decat pe blog. pacat ca nu-l citeste nimeni.
P.S. dupa ce o sa ajung faimos, postul asta o sa fie citat peste tot. trust me. wink.
marți, 1 iunie 2010
miercuri, 27 mai 2009
Bec
Acum se stie cum arat. Chestia cu surrogate-ul e de pe site-ul unui film, belea, The Surrogates, SF, care apare la toamna. Eu am folosit-o ca sa ma revelez, sa vada fanii mei cum arat, existand sansa ca totusi sa nu ma recunoasca pe strada. Imi place sa pastrez un profil scazut. A-nceput sesiunea, vara si acum o sa am timp sa scriu mai mult pe blog, sa ma citeasca 2-3 persoane, cu care oricum discut ce scriu aici dinainte. Dar e placut sentimentul ca ramane ce scriu, chiar daca patesc ceva, sau imi schimb vreo parere, sa stiu ce gandeam in momentele astea.
S-au intamplat multe saptamanile astea, si am stat mult timp sa ma gandesc la chestii, in general, sa-mi reevaluez viata, si pe mine. Urmatoarele postari or sa reprezinte franturi din concluziile mele.
S-au intamplat multe saptamanile astea, si am stat mult timp sa ma gandesc la chestii, in general, sa-mi reevaluez viata, si pe mine. Urmatoarele postari or sa reprezinte franturi din concluziile mele.
sâmbătă, 23 mai 2009
miercuri, 13 mai 2009
marți, 12 mai 2009
I'm back
De cand am inceput sa scriu si eu un blog, a fost cat pe ce sa-mi pierd prietenii. S-au suparat pentru ca am scris posturi cu "continut suparator", care le denigreaza statutul de bloggeri, si fiecare a reactionat in felul lui. In orice caz, nu am trecut neobservat, si e placut sa stii ca ai o oarecare putere asupra cuiva. Poate ca, pana la urma, nici nu credeam ce zic, si doar glumea, stiind ca o sa-i irit, ca or sa se atace. In sfarsit, ca sa inchei, am luat o pauza, ca sa se linisteasca spiritele, si in principal pentru ca nu am avut ce sa zic interesant. Dar acea perioada s-a sfarsit.
Eu sunt un mic obsedat de jocuri, adica majoritatea timpului pe care il petrec la un PC ma joc, si unul din subiectele preferate de discutie sunt jocurile. Unul din visurile mele e sa fac eu un joc, dar n-o sa se realizeze niciodata, pentru ca tot ce stiu eu e engleza, si atat. Restul improvizez. Asa ca o sa scriu, in schimb, despre jocuri care cred eu ca ar rupe piata.
Primul din franciza Lushifer's TM va fi Lushifer's Music Wars. Acum, ideea mi-a venit demult, si pornisem de la rivalitatea dinte manelisti si rockari, pe cand ei reprezentau principalele trenduri. Jocul trebuia sa fie un shooter, gen Counter-Strike, asa incat jucatorul putea sa aleaga sa joace fie in factiunea Manelistilor, fie in cea a Rockarilor. Jocul ar fi avut o coloana sonora bestiala, cu manelele cele mai noi, care se updatau zilnic pe servere de multiplayer, dar si in modul de campanie, single-player. Trebuiau actualizate pentru ca popularitatea unei melodii avea durata de viata a unei libelule intr-un acvariu plin de broaste, si nu le mai dadea jucatorilor feeling-ul de manele power. La rockari, coloana sonora ar fi fost aceeasi, mereu, melodii rock vechi, "clasice", evergreen, pentru ca asa sunt rockarii, nostalgici, mai rar avand melodii noi in playlist. Cu toate astea, ar fi avut si ei optiunea sa actualizeze coloana sonora, aici avand mai degraba un rol de refresh pe desktop decat update. In varianta de single-player, manelist sau rockar, misiunea ta era sa elimini inamicii, si sa faci ca stilul tau de viata sa triumfe.
Dar timpul a trecut, si noi genuri si stiluri au aparut, asa ca si ideea mea s-a imbunatatit. De la un simplu shooter, am ajuns la un shooter MMORPG(Massive Multiplayer Online Role Playing Game), numarul de factiuni a crescut si el, astfel aparand tectonicii, emo si ceva ce trebuia sa fi aparut de la prima versiune, rapperii, dar au fost omisi pentru ca nu prea aveau conflicte si pentru ca in general inclinau ori spre manele, ori spre rock. Astfel, fiecare jucator poate sa-si personalizeze luptatorul, sa-i faca freza(strut la tectonici, lins sau cu bretonul sculat la manelisti, lung, mai lung si foarte lung la rockeri, juma' de fata la emo, la rapperi-codite sau scurt;bineinteles, toate categoriile au si accesorii de pu in par), sa-l imbrace, sa-l tatueze(aici iarasi variatiuni, de la Printu la manelisti, la mesaje macabre la emo). Fiecare din optiunile de personalizare da bonusuri la atribute, deci strategia e totul. Nomenclatura iarasi e importanta, influentand soarta personajului. Manelistii au nume comun, insotit de un atribut supranatural-Vasile Copilu Fenomen, si tot asa, starnind admiratia celor din factiune. Rapperii au asemanator manelistilor, doar ca in engleza, tectonicii au nume cat mai scurte si cool, si in general terminate in "y", oricum fiind scrise cu totul altfel decat corect, adaugand un ton misterios, esoteric. Emo au nume cat mai triste sau tulburatoare, in general fiind substantive , printre cele mai populare - "angel", "butterfly", "heart" si "soul", insotite de adjective ca "dark", "blue", "sad" "lonely" s.a. La rockari nu-mi vine in minte nimic acum , dar pun pariu ca au si ei ceva special.
Si in sfarsit, la partea interesanta. Actiunea. Povestea incepe demult, dinaintea timpului, cand nu exista decat un singur gen de muzica, genul universal, avea cate putin din toate. Dar odata cu aparitia omului, creatorul a vrut sa apere muzica, si a strans-o pe toata intr-un ou de dinozaur, pe care l-a ascuns bine, stiind ca daca ar fi gasit, multa suferinta s-ar abate asupra lumii. Legenda spune ca cine va gasi oul, daca il va pastra, va avea parte numai de bogatii si de putere, si toti dusmanii vor muri, iar daca il va distruge, genul lui muzical va fi singurul care va ramane, restul fiind nimicite pe vecie.
to be continued soon, ca nu mai pot sa scriu acoom(rima pentru bala-muc)
Eu sunt un mic obsedat de jocuri, adica majoritatea timpului pe care il petrec la un PC ma joc, si unul din subiectele preferate de discutie sunt jocurile. Unul din visurile mele e sa fac eu un joc, dar n-o sa se realizeze niciodata, pentru ca tot ce stiu eu e engleza, si atat. Restul improvizez. Asa ca o sa scriu, in schimb, despre jocuri care cred eu ca ar rupe piata.
Primul din franciza Lushifer's TM va fi Lushifer's Music Wars. Acum, ideea mi-a venit demult, si pornisem de la rivalitatea dinte manelisti si rockari, pe cand ei reprezentau principalele trenduri. Jocul trebuia sa fie un shooter, gen Counter-Strike, asa incat jucatorul putea sa aleaga sa joace fie in factiunea Manelistilor, fie in cea a Rockarilor. Jocul ar fi avut o coloana sonora bestiala, cu manelele cele mai noi, care se updatau zilnic pe servere de multiplayer, dar si in modul de campanie, single-player. Trebuiau actualizate pentru ca popularitatea unei melodii avea durata de viata a unei libelule intr-un acvariu plin de broaste, si nu le mai dadea jucatorilor feeling-ul de manele power. La rockari, coloana sonora ar fi fost aceeasi, mereu, melodii rock vechi, "clasice", evergreen, pentru ca asa sunt rockarii, nostalgici, mai rar avand melodii noi in playlist. Cu toate astea, ar fi avut si ei optiunea sa actualizeze coloana sonora, aici avand mai degraba un rol de refresh pe desktop decat update. In varianta de single-player, manelist sau rockar, misiunea ta era sa elimini inamicii, si sa faci ca stilul tau de viata sa triumfe.
Dar timpul a trecut, si noi genuri si stiluri au aparut, asa ca si ideea mea s-a imbunatatit. De la un simplu shooter, am ajuns la un shooter MMORPG(Massive Multiplayer Online Role Playing Game), numarul de factiuni a crescut si el, astfel aparand tectonicii, emo si ceva ce trebuia sa fi aparut de la prima versiune, rapperii, dar au fost omisi pentru ca nu prea aveau conflicte si pentru ca in general inclinau ori spre manele, ori spre rock. Astfel, fiecare jucator poate sa-si personalizeze luptatorul, sa-i faca freza(strut la tectonici, lins sau cu bretonul sculat la manelisti, lung, mai lung si foarte lung la rockeri, juma' de fata la emo, la rapperi-codite sau scurt;bineinteles, toate categoriile au si accesorii de pu in par), sa-l imbrace, sa-l tatueze(aici iarasi variatiuni, de la Printu la manelisti, la mesaje macabre la emo). Fiecare din optiunile de personalizare da bonusuri la atribute, deci strategia e totul. Nomenclatura iarasi e importanta, influentand soarta personajului. Manelistii au nume comun, insotit de un atribut supranatural-Vasile Copilu Fenomen, si tot asa, starnind admiratia celor din factiune. Rapperii au asemanator manelistilor, doar ca in engleza, tectonicii au nume cat mai scurte si cool, si in general terminate in "y", oricum fiind scrise cu totul altfel decat corect, adaugand un ton misterios, esoteric. Emo au nume cat mai triste sau tulburatoare, in general fiind substantive , printre cele mai populare - "angel", "butterfly", "heart" si "soul", insotite de adjective ca "dark", "blue", "sad" "lonely" s.a. La rockari nu-mi vine in minte nimic acum , dar pun pariu ca au si ei ceva special.
Si in sfarsit, la partea interesanta. Actiunea. Povestea incepe demult, dinaintea timpului, cand nu exista decat un singur gen de muzica, genul universal, avea cate putin din toate. Dar odata cu aparitia omului, creatorul a vrut sa apere muzica, si a strans-o pe toata intr-un ou de dinozaur, pe care l-a ascuns bine, stiind ca daca ar fi gasit, multa suferinta s-ar abate asupra lumii. Legenda spune ca cine va gasi oul, daca il va pastra, va avea parte numai de bogatii si de putere, si toti dusmanii vor muri, iar daca il va distruge, genul lui muzical va fi singurul care va ramane, restul fiind nimicite pe vecie.
to be continued soon, ca nu mai pot sa scriu acoom(rima pentru bala-muc)
luni, 13 aprilie 2009
Revansa
Faptul ca m-am luat de "bloggarii" mei preferati le-a starnit reactii. Bala-muc s-a suparat ca eu nu am inteles ce a vrut sa zica, si am scris pe blog, desi imi explicase inainte si nu mai avea rost. Diferitu' s-a sesizat la faza cu originalitatea si a creat o noua rubrica la el pe blog - videoclipuri, crescandu-si coeficientul de originalitate incredibil de mult (nu ca ar fi fost greu: orice > 0; sper sa nu se supere, si sa stie ca eu il accept asa cum e, diferit).
Asha ca n-o sa mai zic ce e rau(nu numai), ci si ce apreciez. Diferitu' a postat niste linkuri la niste chestionare tampitele, dar distractive si ii dau un thumbs up, ca m-am distrat sa aflu ca pot sa bat singur 18 copii de 5 ani si altele. Bala-muc in schimb, ca sa scape de gura mea, a trisat, si a postat un colaj cu nepoteii lui, dintre care pe unul chiar il cunosc. Marsav, stie ca nu pot sa zic nimic rau de nepotelul lui pupacios, "chick-magnet",cum il vad eu.
Si cam atat despre ei, deocamdata.
Voiam sa incep sa scriu chestii originale acum, marca Lushifer aka Tzughy Bughy, dar am treaba, si o sa revelez doar sursa, locul de unde imi iau eu ideile.
Asha ca n-o sa mai zic ce e rau(nu numai), ci si ce apreciez. Diferitu' a postat niste linkuri la niste chestionare tampitele, dar distractive si ii dau un thumbs up, ca m-am distrat sa aflu ca pot sa bat singur 18 copii de 5 ani si altele. Bala-muc in schimb, ca sa scape de gura mea, a trisat, si a postat un colaj cu nepoteii lui, dintre care pe unul chiar il cunosc. Marsav, stie ca nu pot sa zic nimic rau de nepotelul lui pupacios, "chick-magnet",cum il vad eu.
Si cam atat despre ei, deocamdata.
Voiam sa incep sa scriu chestii originale acum, marca Lushifer aka Tzughy Bughy, dar am treaba, si o sa revelez doar sursa, locul de unde imi iau eu ideile.
sâmbătă, 4 aprilie 2009
I hate this part right now
Pentru ca cei de care ma iau acum sunt prieteni, dar daca nu pentru asta sunt prietenii...
Asadar, Balamuc persista in a ma enerva, incepand cu apelativul tzughy bughy - nimeni nu ar trebui sa fie chemat asha. Dar nu, el tre' sa scrie despre cum vrea el sa zambeasca, tamp(pentru cine il cunoaste, pentru ceilalti, se vede nitel la poza de profil, dar e o fata tampa subtila). N-am nimic cu zambitul, pentru ca mie chiar imi place sa zambesc, si sa iau lucrurile asha cum sunt, dar ce propune el e aberant pana la os. In primul rand, nu cred ca asha au avut loc dialogurile, apoi, zambitul fara motiv arata a redus mintal, si ar trebui lasat numai acelora care chiar sufera, au si ei o bucurie, asha cum surzii au miros, sa se bucure si ei cand trag o basina. Apoi, o baga p-aia cu covoarele, pentru ca a vazut el nush unde un copil mancand papara de la maica-sa, fiind oripilat de eveniment. Sa fim seriosi, aia care nu au luat deloc bataie de la parinti, nu prea ajung oameni de invidiat. Intr-adevar, copilu' din relatarea lui nu merita, dar de aici la "copii de azi şi de ieri, care au primit corecţii, vor deveni părinţi, şi vor avea la rândul lor "grijă" de odraslele lor" e cale lunga. Si bineinteles, finalul apoteotic, cu el zambind, de parca ar fi avut la ce. Sa trecem totushi, la cel mai interesant subiect de pe blogul lui, despre masturbarea care desfunda nasul, descoperita de niste cercetatori care n-au ce face. "Descoperirea" asta este luata de balamuc drept sfat, si iar incepe sa abereze, de data asta fara sa zambeasca, desi stiu cat ii place subiectul.
Dar sa ajungem la Diferitu', care este atat de diferit si original, ca nu are niciun post care sa porneasca de la el, ci imprumuta poze, subiecte, customizari de profil de la alti bloggeri, nu neaparat mai buni. Dar s-a gasit el sa se dea diferit. Pentru asta, ii dedic o poza.
Diferitule, sper sa nu te superi, dar asta e crudul adevar, si ar trebui sa-ti dea de gandit.
Am scris mult, si nu-mi place, dar am acces limitat la net, si scriu printre picaturi. Cu toate astea, urmatorul post n-o sa fie despre altii, o sa fie despre mine, si o parte din ideile mele "nastrusnice".
Asadar, Balamuc persista in a ma enerva, incepand cu apelativul tzughy bughy - nimeni nu ar trebui sa fie chemat asha. Dar nu, el tre' sa scrie despre cum vrea el sa zambeasca, tamp(pentru cine il cunoaste, pentru ceilalti, se vede nitel la poza de profil, dar e o fata tampa subtila). N-am nimic cu zambitul, pentru ca mie chiar imi place sa zambesc, si sa iau lucrurile asha cum sunt, dar ce propune el e aberant pana la os. In primul rand, nu cred ca asha au avut loc dialogurile, apoi, zambitul fara motiv arata a redus mintal, si ar trebui lasat numai acelora care chiar sufera, au si ei o bucurie, asha cum surzii au miros, sa se bucure si ei cand trag o basina. Apoi, o baga p-aia cu covoarele, pentru ca a vazut el nush unde un copil mancand papara de la maica-sa, fiind oripilat de eveniment. Sa fim seriosi, aia care nu au luat deloc bataie de la parinti, nu prea ajung oameni de invidiat. Intr-adevar, copilu' din relatarea lui nu merita, dar de aici la "copii de azi şi de ieri, care au primit corecţii, vor deveni părinţi, şi vor avea la rândul lor "grijă" de odraslele lor" e cale lunga. Si bineinteles, finalul apoteotic, cu el zambind, de parca ar fi avut la ce. Sa trecem totushi, la cel mai interesant subiect de pe blogul lui, despre masturbarea care desfunda nasul, descoperita de niste cercetatori care n-au ce face. "Descoperirea" asta este luata de balamuc drept sfat, si iar incepe sa abereze, de data asta fara sa zambeasca, desi stiu cat ii place subiectul.
Dar sa ajungem la Diferitu', care este atat de diferit si original, ca nu are niciun post care sa porneasca de la el, ci imprumuta poze, subiecte, customizari de profil de la alti bloggeri, nu neaparat mai buni. Dar s-a gasit el sa se dea diferit. Pentru asta, ii dedic o poza.
Diferitule, sper sa nu te superi, dar asta e crudul adevar, si ar trebui sa-ti dea de gandit.
Am scris mult, si nu-mi place, dar am acces limitat la net, si scriu printre picaturi. Cu toate astea, urmatorul post n-o sa fie despre altii, o sa fie despre mine, si o parte din ideile mele "nastrusnice".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
